FANG

Fang is a punk rock band that originated in 1981. Fang was originally part of the punk rock scene in Berkeley, California in the 1980s. The band broke up in 1989 when key member Sam McBride was sent to prison for killing his girlfriend, Dixie Lee Carney. Upon his release, in 1995, McBride changed his name to Sammytown and reformed Fang.

Fang's first record under the name 'Fang' was actually more of an experimental record, according to the band^[1]; the "Yukon Fang" single. Fang guitarist Tom Flynn and bass player Brian Beattie, his former bandmate from the bands "Tapeworm" and "Safety Patrol", put out "Yukon Fang" as a duo and thus Fang was born. The original version of Fang toured the country once, only to break up shortly thereafter with Beattie moving on to Texas where he later formed the band Glass Eye. While this was happening, Sam McBride, the band's vocalist, was singing with future Fang drummer Greg Langston in the band "Shut up". Eventually, "Fang" won out, and the band's lineup included McBride, Chris Wilson (bass), Tom Flynn (guitar), and Joel Fox (drums). Together they contributed the song "Fun with Acid" on the Not so Quiet on the Western Front compilation LP^[2]. Shortly thereafter, guitarist Tom Flynn created "Boner Records" and released their debut LP and EP Landshark and "Where the Wild Things Are." Tim Stiletto drummed on the latter. These two releases are now considered classic east bay punk.^[2]
In January 1986, the "Spun Helga" LP was recorded in West Germany with McBride singing vocals, and two Germans named Joe (Guitar) and Ollie (Drums) playing instruments. We Bite Records in Germany released the LP, but in the U.S. it was handled by National Trust Records. Fang next released was 1987's "A Mi Ga Sfafas?" (The title literally means "Give Me Head?" in Yugoslavian). The lineup during this era was McBride, Bill Collins (guitar), Joe Miller (bass), and Steve Chinn (drums). Drummer Mike Branum replaced Chinn and Fang recorded the album "Pissed-Off Buddah", which remained unreleased until 2008, when it was released with Fang's other albums "Spun Helga" and "A Mi Ga Sfafas?"^[1]
In 1989, Sam McBride was sentenced to six years in prison for killing his girlfriend, Dixie Lee Carney.
During Fang's inevitable break, punk rock group Green Day recorded a cover of their song "I Want to Be on TV" and released it on the B-Side of their hit single "Geek Stink Breath". The song was later re-released on the groups B-Side compilation album Shenanigans.
Nirvana played "The Money Will Roll Right In" live on many occasions, perhaps most famously at the 1992 Reading Festival.
After a long break, Fang regrouped in 1995 and put out the "Electric Chair" single on Man's Ruin Records. The lineup at this time included Sam McBride (vocals) (Sam had recently legally changed his name to "Sammytown"), Greg Langston (Drums), Bill Burnett (Guitar) and Josh Levine (Bass). This incarnation of the Band recorded the "American Nightmare" LP on Wingnut Records.
In 1997, Boner Records released Fang's first compilation album, Landshark/Where the Wild Thing Are. The album included Fang's debut album and debut EP.
In 1999, Jim Martin (from Faith No More) joined on guitar, and recorded four songs for the Hello Records CD Fish and Vegetables, which was released as a split LP by fellow punk rock groups Dr. Know, and Hellions.
In May 2000, Sammytown and Jim Martin, along with Casey Orr (Gwar, Rigor Mortis) on bass, and Dallas drummer Clint Phillips did two shows in Texas. One at Trees in Dallas, and a sold out show at Emo's in Austin.
By 2001, the band was composed of Sammytown, Brian Schopflin (bass), Jonny Manak (guitar), Alby Wasted (guitar),and Ike Eichensehr (drums). Sammytown, Brian, Jonny, Alby and Ike also started The Resistoleros, a Oakland-based rock 'n' roll band. Steel Cage Records released the Resistoleros CD Rock 'N Roll Napalm in 2003
In 2004, the Live cheap CD came out on Malt Soda recordings with Sammytown (vocals), Brian Schopflin (bass), Ike Eichensehr (drums), Alby Wasted (guitar) and Jimmy Crucifix (guitarist for 1980s hardcore band Crucifix and hard rock band Proudflesh) also on guitar. This is the only Fang recording with two guitarists.
In 2004, the band toured the United States. Sammytown, Jimmy Crucifix (guitar), Brian Schopflin (bass)/Bubba Dennis (bass) and Ike Eichensehr (drums) toured as Fang in the Spring of 2004 and as the Resistoleros and Fang in November 2004 with Sam, Jimmy, Brian, Ike and Greg Elliott (rhythm guitar).
In January 2005, Sammy, Jimmy, Brian and Ike recorded a cover of Agression's (1980s hardcore–Narcore band) song "Salty Leather" for a tribute to Agression members Mark Hickey and Henry Knowles, who had died. Dave Haro and JellyRoll came up with the idea for the tribute. The CD, Taking Out A Little Agression, was released on Dr. Strange Records in 2007 and featured bands including JFA, McRad, DI, Ill Repute, Dr. Know, Verbal Abuse, MDC, Oppressed Logic, Shattered Faith and Dave Haro–JellyRoll's band KatKiller.
From 2005–2008, Fang has been playing steadily with Sammytown, Jimmy Crucifix, Brian Schopflin and Greg Langsten (returning to the drums).
In 2008, the band released their second compilation CD, Spun Helga/A Mi Ga Sfafas?/Pissed Off Buddha, which included three of their albums, including the previously unreleased album Pissed Off Buddha.
  
Discography

• "Landshark" - Released in 1982 on Boner Records
• "Where The Wild Things Are" - Released in 1983 on Boner Records
• "Spun Helga" - Released in 1985 on National Trust Records
• "A Mi Ga Sfafas?" - Released in 1986 on Boner Records
• "Pissed Off Buddha" - Considered the "Lost Fang Album" TBA
• "Landshark/Where the Wild Thing Are" - Released in 1997 on Boner Records
• "American Nightmare" - Released in 1998 on Wingnut Records
• "Fish and Vegetables" - Released in 2000 by Fang, Dr. Know, and Hellion on Hello Records
• "Live Cheap CD" - Released in 2004 on Malt Soda Recordings
• "Spun Helga/A Mi Ga Sfafas?/Pissed Off Buddha]] - Released 2008

source. wikipedia.com

Review: WAX MUPPET & BACKLASH, 5/12

In ajun de Moș Nicolae, în Irish & Music Pub,  s-au adunat cel mult 15 oameni la concertul susținut de WAX MUPPET și BACKLASH. Deși nu au fost alte evenimente importante în Cluj în seara respectivă, iar 8 lei nu e o suma colosală, nici de data aceasta publicul  nu și-a făcut prezența în număr mai mare.

Evenimentul a respectat ora menționată pe afiș, la ora 21:00 urcând pe scenă cei de la BACKLASH, trupă din Tg. Mureș care abordează stilul groove metal. Prin prezența scenică și interpretarea pieselor atât proprii, cât și cover-uri (amintind aici de Judas Priest - Breaking The Law sau Ektomorf - I Know Them), trio-ul a debordat de energie,  motivându-i pe cei aflați în public să se dezlănțuie. Așa cum au declarat ulterior băieții de la BACKLASH, „Am parcurs cam 110km ca să ajungem in Irish; lume nu a fost multă, dar cei prezenți s-au distrat de minune, s-a văzut ca au chef sa dea din cap, să urle și să facă pogo. Asta e tot ce contează. Indiferent dacă sunt 10 sau 100 de oameni, noi ne facem treaba la fel.”

Cea de-a doua parte a serii i-a adus pe scenă pe cei de la WAX MUPPET, care nu s-au lăsat descurajați de lipsa publicului și au interpretat în același stil nonconformist și natural cele 8 piese proprii, aducând un plus de energie și menținând spiritul animat puținilor oameni prezenți. Odată cu WAX MUPPET, atmosfera a fost invadata de sound-ul grunge care parcă te ducea în urmă cu 20 de ani ori cel puțin îți insufla o stare de deja-vu, cumva cu un stil aparte, contra noului val actual, piese care transmit trăiri și emoții prin prisma a doar două instrumente - chitară și tobe, cât și prin melodicitatea abrazivă, dedicată genului, a vocii.

Per ansamblu, trebuie sa menționez că acest eveniment a fost programat și anunțat cu aproximativ o luna de zile în urma. Scuza celor care nu și-au făcut apariția se regăsește probabil în retorica acestui gen de atitudine: „Cine mai sunt și ăștia?”/ ”Prea scump biletul, nu merită!”/ „Nu mă interesează”.  Pentru că am stat la intrare pe tot parcursul evenimentului, am întâmpinat tot felul de figuri  marcate de o curiozitate sublimă, care se interesau doar CE E și CÂT COSTĂ, apoi se întorceau la treburile lor. Tot atunci, și-a făcut apariția un cuplu, probabil erau nemți, dar s-au prezentat atât de diferit și open-minded, ba chiar au rămas și la concert și păreau să se simtă bine. La un moment dat, un vârstnic dubios, îmbrăcat într-o pelerină neagră si purtând ochelari de soare, a dorit să asiste la concert pentru câteva minute, fără să fie taxat, pentru ca apoi sa plece, nu înainte de a îmi/ne transmite, celor care eram „ușieri„ că „Transilvania l-a întinerit”. Bine, cu toate acestea, localul a fost destul de plin în afara sălii de concert, oamenii savurând pizza și bând bere pe muzica dance care rula în acele momente din playlist, probabil unii dintre ei ascultând cu o ureche și ce se cânta live.

Adevărul e lipsit de echivoc și în acest caz, când pot afirma ca acest gen de evenimente care promovează, să zicem, două trupe aflate la începutul carierei, va fi tratat cu superficialitate și indiferență crasă de așa zișii amatori de muzica live. E ca și cum lumea e plictisită să mai asimileze ceva nou, consideră poate redundant sa plătească pentru ceva despre care nu știu, și - cel mai grav mi se pare că în momentul în care tocmai din aceste motive trupele respective cânta în fața unei săli aproape goale, vor fi aspru judecate și le va fi ponegrită integritatea și pusă la îndoială calitatea , doar pentru că lipsind oamenii, trupele sunt automat etichetate ca fiind mediocre.

Se poate observa o oarecare obsesie privind publicul larg la un concert, când fotoredactorii nu se plictisesc în a imortaliza în fotografii și mulțimea (unde e cazul), aici intervenind în mod indubitabil un efect de ordin psihologic: este normal ca în momentul impactului vizual redat de aceste fotografii, oamenii care le privesc să atribuie trupei respective ideea de succes, ideea că prinde la public - și evident vor cauta să se îngrămădească și ei în mulțime la următorul concert. Fotografiile nu transmit decât un aspect informativ cu privire la cum s-a desfășurat un eveniment, consider că ar fi ideal să se pună mai mult preț pe redarea video a evenimentului, de unde se poate concluziona dacă o trupă ți-e pe plac sau nu, în funcție de prestația live, de piesele și muzica în sine, și nu neapărat de … imagini cu publicul care s-a adunat la concert. În sfârșit, e destul de dificil să încerci să schimbi ceva în mentalitatea omului care se simte bine cand se îmbracă în blană de oaie, se uită în oglindă și apoi merge mândru să se integreze in turmă.

Despre trupa BACKLASH vom mai auzi, aceștia având programate concerte pe 12 dec. la Tg. Mureș, 27 dec. la Miercurea Ciuc și pe 14 mai 2011, la Rock Stage, în Sf. Gheorghe.

WAX MUPPET  își va continua activitatea pe plaiurile clujene, deocamdată, următorul concert având loc joi, 9 dec., în Gambrinus Pub, alături de Dance Trauma, Human Host Body si Stuck In A Rut.

În loc de incheiere, las la aprecierea voastră două înregistrări extrase din concertul susținut de BACKLASH și WAX MUPPET, pe 5 dec., în Irish & Music Pub.