1.Stupid Horse
2.Hypo
3.List
4.Social Abuse
5.Fix
6.Hey Mony
7.(Bonus Track!) Manslave
Download here!
Se afișează postările cu eticheta cluj. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cluj. Afișați toate postările
sâmbătă, 11 iunie 2011
PunkRock of the lost generation - local scene - WAX MUPPET
There is one place where time and space are always appropiate, where echos call for supporting a scene and punks are all dressed up in garbage - but no posers, no fear, no limits, no pain...Back at the basiscs, where evolution was crucially writing history....by starting riots. Devotion, dream machine, electric guitars and chaos. Unborn revolution - aborted crisis - euphory - artistic movement. All this have been compressed for at least just a few seconds like deja-vus in a scuff proof design over lots of influences, lost, burried influences. Sadly undiscoverd and not tasted yet - give this a try and download probably the only authentic sound of a lost generation, in a country and city where communism has never really disolved, where people are all connected to the same giant empty brain. Recreated through this recorded performance, WAX MUPPET is a local band that has never had the chance to develop as it should have...and this is probably the one and only custom record prooving that punk music scene definitely needs an audience of its own...And currently, there is no such audience.
Wax Muppet. Manslave. 2010
1.Stupid Horse
2.Hypo
3.List
4.Social Abuse
5.Fix
6.Hey Mony
7.(Bonus Track!) Manslave
Download here!
1.Stupid Horse
2.Hypo
3.List
4.Social Abuse
5.Fix
6.Hey Mony
7.(Bonus Track!) Manslave
Download here!
sâmbătă, 15 ianuarie 2011
REVIEW: WAX MUPPET la concertul de lansare al trupei Plug`n Play, Cluj . La Țevi.( 14.ian.2011)
Concertul de seara trecută susținut de trupele Wax Muppet și Plug`n Play a reușit sa adune un număr măricel de oameni, deși nu s-a bucurat de o promovare intensa pe site-uri și bloguri, așa cum se obișnuiește în general. Aceasta, se pare, a fost decizia celor care au avut inițiativa acestui concert, membrii trupei Plug`n Play, de care nu a auzit nimeni în afară de cunoscuții acestora. Asta pentru că, așa cum reiese din titlu, a fost primul lor concert.
Destul de punctuali, cei de la Plug`n Play au deschis evenimentul la ora menționată pe afiș, în formulă tipică pentru o trupă de coveruri. Mă așteptam oarecum să fie o trupă de coveruri, media de vârstă a trupei fiind de 15-16 ani. Doi chitariști, un basist, un vocalist și o duduie la tobe. Toate bune și frumoase, așa „ca la carte”, cum se poartă acum, cei 5 au declanșat isteria prin rândurile celor prezenți, dovedindu-și că au stofă de ”vedete” doar prin singurul fapt că au avut „inspirația” să apeleze la niște piese consacrate, devenite deja clișee (pentru mine, cel puțin), precum Rockstar de la Nickleback, Don t cry de la Guns n Roses, Dani California de la RHCP și altele la fel de comerciale. Ei nu au incă un stil propriu, dar s-au gândit sa se folosească de cea mai simpla metodă de a avea succes, metodă întâlnită și la alte trupe locale (Mute, Lights Out!). Publicul a fost isteric, repet, era ca și cum pe scenă nu se derula un concert de debut al unei trupe diletante, ci dimpotrivă, fete și băieți s-au întrecut în figuri urlând și fredonând la unison versurile pieselor hiper-consacrate, de parcă era sfârșitul lumii, iar acel playlist cuprindea singurele piese de care au auzit vreodată. A nu se înțelege greșit, eu nu judec faptul că oamenii s-au simțit bine, s-au dezlănțuit si au fost receptivi la mesajele venite din partea solistului (Toată lumea mânuțele sus!! Hai și acolo în spate!, you know ). Nici vorbă. Pe mine ma contrariază faptul că acest fenomen al trupelor de coveruri a devenit de o așa amploare, încât încercarea altora care se lansează cu compoziții proprii, originale, nu reușește să stârnească un val la fel de mare de sentimente pozitive pe cât ar merita.
De aici se mai poate divaga,dar este până la urmă normal să muncești de 100 de ori mai mult pentru a ajunge în punctul în care lumea să se obișnuiască, să guste și să asimileze ceva nou. Și cu toate astea, de multe ori acest efort devine redundant, nu puțini sunt cei care afirmă că s-au plictisit să mai acorde șanse și să aibă răbdarea să descopere chestii noi - e mai simplu să trăiești momentul, să te bucuri de muzica pe care toată lumea o știe, parcă merită mai mult banii pe bilet când te duci să te arunci în aer la un concert ce promovează comercialul.
În sfărșit, dupa un ultim (sau penultim) Bon Jovi, la care publicul a urlat cu atâta patos It`s my life, cei de la Plug`n Play au coborât de pe scenă, în uralele isterice ale fanelor, având satisfacția de a fi realizat exact ce și-au propus. Probabil că nimeni nu a mai sesizat micile scăpări ale vocalului la unele piese, nici micile greșeli de ritm ale tobelor, nici ușoara senzație de nesincronizare pe alocuri...but hey, a cover band is a cover band, iar lumea a avut o seara pe cinste.
Odată cu părăsirea scenei de către debutanți, la fel și oamenii au început să își tragă cojoacele și să pornească lejer, spre ieșire. Pentru ei asta a fost tot. S-au distrat suficient, nu mai conta nimic din ce urma să se desfășoare în continuare pe scenă. Tipic. Ca de obicei. Însă cei rămași (oricum parcă în număr ceva mai mare decât la celelalte concerte ale trupei Wax Muppet) și-au arătat nerăbdarea de a își consuma restul de energie și au început să aclame zgomotos numele trupei (în premieră acest lucru), până când, iată, cei doi membri ai trupei Wax Muppet și-au făcut prezența pe scenă. Nici nu a durat mult, că încă de la primele acorduri ale pieselor a început haosul. Nu mulți, dar însuflețiți cei din public - au dat startul la pogo, head-banging și sky-diving...Nu au ținut cont de limite, si-au dat tricourile jos, cineva și-a spart ochelarii, altul și-a lezat mâna - oricum, pentru cei care priveau timid, dar sfidător și contrariat de pe margine, sala de concert a fost cuprisă de un senzațional val de energie. Așa îmi explic faptul că au și intervenit niște angajați ai localului, responsabili probabil cu menținerea ordinii (dar și cu amenințările de rigoare), dintre care, unul s-a postat în fața scenei, pregătit să se impună atunci când lucrurile puteau sa devină mult prea extreme pentru el. (Eu nu înțeleg cine guvernează locarurile astea, serios, la ce se așteaptă patronii când știu că au de-a face cu un concert punk?...) În sfârșit. Printre piesele proprii interpretate cu patos de băieții de la Wax Muppet, s-a numărat la un moment dat și un cover spontan al trupei Wipers, piesa Return Of The Rat (care e posibil să fi lăsat loc unor mici scăpari pe alocuri, dar desi nu a fost ceva planificat, fără repetiții, a ieșit cât se poate de bine). S-a cerut și bis, haosul a continuat, acel individ frustrat s-a menținut pe poziție în fața scenei - concluzia e că acest concert s-a bucurat totuși de o apreciere din partea celor prezenți, care dacă de la debut încoace s-au luptat cu dileme și scepticism, acum iată - și-au dovedit poate că uneori merită să ai răbdare și sa oferi o șansă.
Acest eveniment s-a transmis mai degrabă din vorbă-n vorbă, pe facebook și myspace. Probabil că nici nu ar fi contat prea mult dacă afișul cu pricina era postat pe diverse situri și stâlpi de prin oraș.Nu știu. Poate mă înșel, dar hai să fim realiști. Era vorba de o trupa debutantă, iar alta care în ultima vreme se „bucură” doar de publicitate negativă - come on, who would have cared after all? Îmi pare bine pentru cei care totuși au venit și nu s-au lăsat manipulați de aceste preconcepții dăunătoare.
Deschid o acoladă și specific următoarele: trupa Wax Muppet NU are impresar, activitatea lor este independentă de orice formă coruptibilă de colaborare cu șerpi. Iar acea, sau acele persoane care consideră că au dreptul să lanseze afirmații și aberații pe această temă și care, implicit, ma amestecă pe mine în această malformație informativă, nu au decât să se scufunde în continuare în propriile comploturi canceroase.
Destul de punctuali, cei de la Plug`n Play au deschis evenimentul la ora menționată pe afiș, în formulă tipică pentru o trupă de coveruri. Mă așteptam oarecum să fie o trupă de coveruri, media de vârstă a trupei fiind de 15-16 ani. Doi chitariști, un basist, un vocalist și o duduie la tobe. Toate bune și frumoase, așa „ca la carte”, cum se poartă acum, cei 5 au declanșat isteria prin rândurile celor prezenți, dovedindu-și că au stofă de ”vedete” doar prin singurul fapt că au avut „inspirația” să apeleze la niște piese consacrate, devenite deja clișee (pentru mine, cel puțin), precum Rockstar de la Nickleback, Don t cry de la Guns n Roses, Dani California de la RHCP și altele la fel de comerciale. Ei nu au incă un stil propriu, dar s-au gândit sa se folosească de cea mai simpla metodă de a avea succes, metodă întâlnită și la alte trupe locale (Mute, Lights Out!). Publicul a fost isteric, repet, era ca și cum pe scenă nu se derula un concert de debut al unei trupe diletante, ci dimpotrivă, fete și băieți s-au întrecut în figuri urlând și fredonând la unison versurile pieselor hiper-consacrate, de parcă era sfârșitul lumii, iar acel playlist cuprindea singurele piese de care au auzit vreodată. A nu se înțelege greșit, eu nu judec faptul că oamenii s-au simțit bine, s-au dezlănțuit si au fost receptivi la mesajele venite din partea solistului (Toată lumea mânuțele sus!! Hai și acolo în spate!, you know ). Nici vorbă. Pe mine ma contrariază faptul că acest fenomen al trupelor de coveruri a devenit de o așa amploare, încât încercarea altora care se lansează cu compoziții proprii, originale, nu reușește să stârnească un val la fel de mare de sentimente pozitive pe cât ar merita.
De aici se mai poate divaga,dar este până la urmă normal să muncești de 100 de ori mai mult pentru a ajunge în punctul în care lumea să se obișnuiască, să guste și să asimileze ceva nou. Și cu toate astea, de multe ori acest efort devine redundant, nu puțini sunt cei care afirmă că s-au plictisit să mai acorde șanse și să aibă răbdarea să descopere chestii noi - e mai simplu să trăiești momentul, să te bucuri de muzica pe care toată lumea o știe, parcă merită mai mult banii pe bilet când te duci să te arunci în aer la un concert ce promovează comercialul.
În sfărșit, dupa un ultim (sau penultim) Bon Jovi, la care publicul a urlat cu atâta patos It`s my life, cei de la Plug`n Play au coborât de pe scenă, în uralele isterice ale fanelor, având satisfacția de a fi realizat exact ce și-au propus. Probabil că nimeni nu a mai sesizat micile scăpări ale vocalului la unele piese, nici micile greșeli de ritm ale tobelor, nici ușoara senzație de nesincronizare pe alocuri...but hey, a cover band is a cover band, iar lumea a avut o seara pe cinste.
Acest eveniment s-a transmis mai degrabă din vorbă-n vorbă, pe facebook și myspace. Probabil că nici nu ar fi contat prea mult dacă afișul cu pricina era postat pe diverse situri și stâlpi de prin oraș.Nu știu. Poate mă înșel, dar hai să fim realiști. Era vorba de o trupa debutantă, iar alta care în ultima vreme se „bucură” doar de publicitate negativă - come on, who would have cared after all? Îmi pare bine pentru cei care totuși au venit și nu s-au lăsat manipulați de aceste preconcepții dăunătoare.
Deschid o acoladă și specific următoarele: trupa Wax Muppet NU are impresar, activitatea lor este independentă de orice formă coruptibilă de colaborare cu șerpi. Iar acea, sau acele persoane care consideră că au dreptul să lanseze afirmații și aberații pe această temă și care, implicit, ma amestecă pe mine în această malformație informativă, nu au decât să se scufunde în continuare în propriile comploturi canceroase.
marți, 7 decembrie 2010
Review: WAX MUPPET & BACKLASH, 5/12
In ajun de Moș Nicolae, în Irish & Music Pub, s-au adunat cel mult 15 oameni la concertul susținut de WAX MUPPET și BACKLASH. Deși nu au fost alte evenimente importante în Cluj în seara respectivă, iar 8 lei nu e o suma colosală, nici de data aceasta publicul nu și-a făcut prezența în număr mai mare.
Evenimentul a respectat ora menționată pe afiș, la ora 21:00 urcând pe scenă cei de la BACKLASH, trupă din Tg. Mureș care abordează stilul groove metal. Prin prezența scenică și interpretarea pieselor atât proprii, cât și cover-uri (amintind aici de Judas Priest - Breaking The Law sau Ektomorf - I Know Them), trio-ul a debordat de energie, motivându-i pe cei aflați în public să se dezlănțuie. Așa cum au declarat ulterior băieții de la BACKLASH, „Am parcurs cam 110km ca să ajungem in Irish; lume nu a fost multă, dar cei prezenți s-au distrat de minune, s-a văzut ca au chef sa dea din cap, să urle și să facă pogo. Asta e tot ce contează. Indiferent dacă sunt 10 sau 100 de oameni, noi ne facem treaba la fel.”
Cea de-a doua parte a serii i-a adus pe scenă pe cei de la WAX MUPPET, care nu s-au lăsat descurajați de lipsa publicului și au interpretat în același stil nonconformist și natural cele 8 piese proprii, aducând un plus de energie și menținând spiritul animat puținilor oameni prezenți. Odată cu WAX MUPPET, atmosfera a fost invadata de sound-ul grunge care parcă te ducea în urmă cu 20 de ani ori cel puțin îți insufla o stare de deja-vu, cumva cu un stil aparte, contra noului val actual, piese care transmit trăiri și emoții prin prisma a doar două instrumente - chitară și tobe, cât și prin melodicitatea abrazivă, dedicată genului, a vocii.
Per ansamblu, trebuie sa menționez că acest eveniment a fost programat și anunțat cu aproximativ o luna de zile în urma. Scuza celor care nu și-au făcut apariția se regăsește probabil în retorica acestui gen de atitudine: „Cine mai sunt și ăștia?”/ ”Prea scump biletul, nu merită!”/ „Nu mă interesează”. Pentru că am stat la intrare pe tot parcursul evenimentului, am întâmpinat tot felul de figuri marcate de o curiozitate sublimă, care se interesau doar CE E și CÂT COSTĂ, apoi se întorceau la treburile lor. Tot atunci, și-a făcut apariția un cuplu, probabil erau nemți, dar s-au prezentat atât de diferit și open-minded, ba chiar au rămas și la concert și păreau să se simtă bine. La un moment dat, un vârstnic dubios, îmbrăcat într-o pelerină neagră si purtând ochelari de soare, a dorit să asiste la concert pentru câteva minute, fără să fie taxat, pentru ca apoi sa plece, nu înainte de a îmi/ne transmite, celor care eram „ușieri„ că „Transilvania l-a întinerit”. Bine, cu toate acestea, localul a fost destul de plin în afara sălii de concert, oamenii savurând pizza și bând bere pe muzica dance care rula în acele momente din playlist, probabil unii dintre ei ascultând cu o ureche și ce se cânta live.
Adevărul e lipsit de echivoc și în acest caz, când pot afirma ca acest gen de evenimente care promovează, să zicem, două trupe aflate la începutul carierei, va fi tratat cu superficialitate și indiferență crasă de așa zișii amatori de muzica live. E ca și cum lumea e plictisită să mai asimileze ceva nou, consideră poate redundant sa plătească pentru ceva despre care nu știu, și - cel mai grav mi se pare că în momentul în care tocmai din aceste motive trupele respective cânta în fața unei săli aproape goale, vor fi aspru judecate și le va fi ponegrită integritatea și pusă la îndoială calitatea , doar pentru că lipsind oamenii, trupele sunt automat etichetate ca fiind mediocre.
Se poate observa o oarecare obsesie privind publicul larg la un concert, când fotoredactorii nu se plictisesc în a imortaliza în fotografii și mulțimea (unde e cazul), aici intervenind în mod indubitabil un efect de ordin psihologic: este normal ca în momentul impactului vizual redat de aceste fotografii, oamenii care le privesc să atribuie trupei respective ideea de succes, ideea că prinde la public - și evident vor cauta să se îngrămădească și ei în mulțime la următorul concert. Fotografiile nu transmit decât un aspect informativ cu privire la cum s-a desfășurat un eveniment, consider că ar fi ideal să se pună mai mult preț pe redarea video a evenimentului, de unde se poate concluziona dacă o trupă ți-e pe plac sau nu, în funcție de prestația live, de piesele și muzica în sine, și nu neapărat de … imagini cu publicul care s-a adunat la concert. În sfârșit, e destul de dificil să încerci să schimbi ceva în mentalitatea omului care se simte bine cand se îmbracă în blană de oaie, se uită în oglindă și apoi merge mândru să se integreze in turmă.
Despre trupa BACKLASH vom mai auzi, aceștia având programate concerte pe 12 dec. la Tg. Mureș, 27 dec. la Miercurea Ciuc și pe 14 mai 2011, la Rock Stage, în Sf. Gheorghe.
WAX MUPPET își va continua activitatea pe plaiurile clujene, deocamdată, următorul concert având loc joi, 9 dec., în Gambrinus Pub, alături de Dance Trauma, Human Host Body si Stuck In A Rut.
În loc de incheiere, las la aprecierea voastră două înregistrări extrase din concertul susținut de BACKLASH și WAX MUPPET, pe 5 dec., în Irish & Music Pub.
Evenimentul a respectat ora menționată pe afiș, la ora 21:00 urcând pe scenă cei de la BACKLASH, trupă din Tg. Mureș care abordează stilul groove metal. Prin prezența scenică și interpretarea pieselor atât proprii, cât și cover-uri (amintind aici de Judas Priest - Breaking The Law sau Ektomorf - I Know Them), trio-ul a debordat de energie, motivându-i pe cei aflați în public să se dezlănțuie. Așa cum au declarat ulterior băieții de la BACKLASH, „Am parcurs cam 110km ca să ajungem in Irish; lume nu a fost multă, dar cei prezenți s-au distrat de minune, s-a văzut ca au chef sa dea din cap, să urle și să facă pogo. Asta e tot ce contează. Indiferent dacă sunt 10 sau 100 de oameni, noi ne facem treaba la fel.”
Cea de-a doua parte a serii i-a adus pe scenă pe cei de la WAX MUPPET, care nu s-au lăsat descurajați de lipsa publicului și au interpretat în același stil nonconformist și natural cele 8 piese proprii, aducând un plus de energie și menținând spiritul animat puținilor oameni prezenți. Odată cu WAX MUPPET, atmosfera a fost invadata de sound-ul grunge care parcă te ducea în urmă cu 20 de ani ori cel puțin îți insufla o stare de deja-vu, cumva cu un stil aparte, contra noului val actual, piese care transmit trăiri și emoții prin prisma a doar două instrumente - chitară și tobe, cât și prin melodicitatea abrazivă, dedicată genului, a vocii.
Per ansamblu, trebuie sa menționez că acest eveniment a fost programat și anunțat cu aproximativ o luna de zile în urma. Scuza celor care nu și-au făcut apariția se regăsește probabil în retorica acestui gen de atitudine: „Cine mai sunt și ăștia?”/ ”Prea scump biletul, nu merită!”/ „Nu mă interesează”. Pentru că am stat la intrare pe tot parcursul evenimentului, am întâmpinat tot felul de figuri marcate de o curiozitate sublimă, care se interesau doar CE E și CÂT COSTĂ, apoi se întorceau la treburile lor. Tot atunci, și-a făcut apariția un cuplu, probabil erau nemți, dar s-au prezentat atât de diferit și open-minded, ba chiar au rămas și la concert și păreau să se simtă bine. La un moment dat, un vârstnic dubios, îmbrăcat într-o pelerină neagră si purtând ochelari de soare, a dorit să asiste la concert pentru câteva minute, fără să fie taxat, pentru ca apoi sa plece, nu înainte de a îmi/ne transmite, celor care eram „ușieri„ că „Transilvania l-a întinerit”. Bine, cu toate acestea, localul a fost destul de plin în afara sălii de concert, oamenii savurând pizza și bând bere pe muzica dance care rula în acele momente din playlist, probabil unii dintre ei ascultând cu o ureche și ce se cânta live.
Adevărul e lipsit de echivoc și în acest caz, când pot afirma ca acest gen de evenimente care promovează, să zicem, două trupe aflate la începutul carierei, va fi tratat cu superficialitate și indiferență crasă de așa zișii amatori de muzica live. E ca și cum lumea e plictisită să mai asimileze ceva nou, consideră poate redundant sa plătească pentru ceva despre care nu știu, și - cel mai grav mi se pare că în momentul în care tocmai din aceste motive trupele respective cânta în fața unei săli aproape goale, vor fi aspru judecate și le va fi ponegrită integritatea și pusă la îndoială calitatea , doar pentru că lipsind oamenii, trupele sunt automat etichetate ca fiind mediocre.
Se poate observa o oarecare obsesie privind publicul larg la un concert, când fotoredactorii nu se plictisesc în a imortaliza în fotografii și mulțimea (unde e cazul), aici intervenind în mod indubitabil un efect de ordin psihologic: este normal ca în momentul impactului vizual redat de aceste fotografii, oamenii care le privesc să atribuie trupei respective ideea de succes, ideea că prinde la public - și evident vor cauta să se îngrămădească și ei în mulțime la următorul concert. Fotografiile nu transmit decât un aspect informativ cu privire la cum s-a desfășurat un eveniment, consider că ar fi ideal să se pună mai mult preț pe redarea video a evenimentului, de unde se poate concluziona dacă o trupă ți-e pe plac sau nu, în funcție de prestația live, de piesele și muzica în sine, și nu neapărat de … imagini cu publicul care s-a adunat la concert. În sfârșit, e destul de dificil să încerci să schimbi ceva în mentalitatea omului care se simte bine cand se îmbracă în blană de oaie, se uită în oglindă și apoi merge mândru să se integreze in turmă.
Despre trupa BACKLASH vom mai auzi, aceștia având programate concerte pe 12 dec. la Tg. Mureș, 27 dec. la Miercurea Ciuc și pe 14 mai 2011, la Rock Stage, în Sf. Gheorghe.
WAX MUPPET își va continua activitatea pe plaiurile clujene, deocamdată, următorul concert având loc joi, 9 dec., în Gambrinus Pub, alături de Dance Trauma, Human Host Body si Stuck In A Rut.
În loc de incheiere, las la aprecierea voastră două înregistrări extrase din concertul susținut de BACKLASH și WAX MUPPET, pe 5 dec., în Irish & Music Pub.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)